Droguri - de la A la Z

Tentatia de a ajunge la stari de euforie isi are radacina in timpuri de mult apuse, chiar pe vremea dacilor si a romanilor se fumau anumite ierburi cu efecte afrodisiace si halucinogene (canepa indiana).

Drogurile sunt substante artificiale create de oamenii de stiinta in anumite situatii limita. Cauzele au fost de regula razboaiele. Efectele drogurilor erau "benefice" pentru armatele diverselor popoare care trebuiau sa reziste in regim de razboi, de multe ori fara hrana si fara apa. Asa au luat nastere substantele excitante - droguri in forma primara. Tot razboaiele au dus la dezastre umane. Astfel, in secolul al XVII-lea s-a descoperit morfina, un medicament care calma durerile provocate de rani. Cu timpul s-a realizat ca morfina administrata in mod repetat duce foarte repede la dependenta fizica si psihica. S-a cautat un inlocuitor si prin derivarea morfinei cu opium-ul s-a descoperit heroina, care intial se credea ca nu da dependenta asa de mare ca morfina. In realitate, dependenta de heroina este de sapte ori mai mare decat cea de morfina.

Dupa primul razboi mondial, aceste substante au inceput sa fie consumate in toata lumea. Pana la sfarsitul anilor '30, ele erau legale. Comercializarea lor, in timp, a dus la profituri enorme scoase in afara legii, drogurile au devenit o sursa inestimabila pentru piata neagra. Flagelul comertului ilicit de stupefiante pornit din America de Sud si Orientul Mijlociu a cuprins intreaga planeta.

Romania, prin asezarea sa geografica este tara de tranzit dinspre Orientul Mijlociu catre Europa de Vest. Ca orice tara de tranzit, in timp, a devenit si consumatoare. Fenomenul a luat amploare dupa dupa '89. In perioada '90-'96, cuiburile traficantilor si consumatorilor de droguri erau caminele studentesti. Apoi, vanzatorii de iluzii au dus standardul mortii albe si prin baruri, discoteci, case de tigani si chiar la colt de strada. Traficul de stupefiante a devenit cea mai rentabila afacere din Romania, castigandu-se astfel sume fabuloase.

Impactul a fost foarte mare in randul tinerilor care din curiozitate, teribilism sau solidaritate fata de anturaj, au inceput sa consume.

Societatea romaneasca a fost luata prin surprindere de acest flagel al drogurilor, ivindu-se astfel probleme foarte grave atat in justitie, cat si in lumea medicala. Reactiile stangace si intarziate ale autoritatilor au favorizat fenomenul toxicomaniei care a ajuns sa fie devastator. Ce poate fi mai trist si mai ingrijorator decat sa vezi cum un copil de 13-14 ani, alearga innebunit dupa o doza de heroina?; sau, cum o femeie insarcinata intrata in perioada de sevraj ii porunceste violent partenerului de viata sa-i prepare doza?; ce poate fi mai tragic decat sa vezi cum un prunc nevinovat se zbate in pantecele mamei sale, "cerand" portia de drog? Nimic nu poate fi mai deprimant decat locuinta ori cateva haine si un pat cu asternuturi invechite si arse, cateva cuie batute in perete, unde candva erau asezate tablouri (vandute mai apoi), o atmosfera infiorator de apasatoare. Locuinta unui toxicoman este gura iadului - anti-camera mortii totale "unde viermele nu doarme... plansul si crasnirea dintilor".

Fenomenul toxicomaniei ia amploare pe zi ce trece. Desi dependentii de droguri sunt considerati niste delicventi, ei sunt in realitate oameni bolnavi, ajunsi in stare de iresponsabilitate pentru faptele lor. Incorsetati de suferinta, dispretuiti si marginalizati, se topesc incet, dar sigur. Se sting neintelesi de nimeni, sufletele lor zdrobite de durere, se zbat intre minciuna si adevar, intre zi si noapte. Pe ei nu-i poate ajuta nimeni. Nimeni in afara de Dumnezeu.

Aceasta stare de fapt ar trebui sa ne ingrijoreze, deoarece consecintele proliferarii drogurilor in Romania sunt multe si dezastruoase, cum ar fi:

- micsorarea potentialului productiv al tarii;
- micsorarea potentialului de aparare al tarii;
- scaderea populatiei (prin mortalitatea juvenila si prin scaderea natalitatii);
- cresterea infractionalitatii si a criminalitatii (vor fi mai multe inchisori decat scoli si universitati, mai multi detinuti decat personal productiv);
- ponderea detinutilor tineri va fi covarsitor mai mare decat a celor in varsta etc.

In acest caz, interventia Statului se impune ca necesitate prin unele masuri, cum ar fi:

1) Combaterea patrunderii in tara a drogurilor:
a) tirurile si orice fel de mijloace de transport care tranziteaza teritoriul Romaniei sa fie urmarite si supravegheate de lucratorii Ministerului de Interne (ai S.R.I.), prin personalul abilitat, pe etape de drum, pana la iesirea din tara;
b) lucratorii de la Vama sa controleze mai constiincios vehiculele care au ca destinatie diverse firme din tara.

2) Lupta impotriva coruptiei:
- sa se combata mai vehement coruptia unor functionari publici, incepand cu vamesii si terminand cu celelalte persoane implicate in procesul de supraveghere a vamilor.

3) Depistarea traficantilor de droguri:
- Organele de Politie sa depisteze centrele zonale de distribuire, pentru ca e greu de crezut ca parintii si cei 55 de mii de toxicomani stiu de unde sa-si procure zilnic drogurile de la cei cateva mii de distribuitori, iar politistii nu stiu.

4) Masuri terapeutice:
Concomitent cu combaterea traficului de droguri se impune sa se ia masuri radicale de vindecare a toxicomanilor, cum ar fi:
- infiintarea de centre de tratament gratuit;
- asistenta bolnavilor pana la vindecarea lor deplina, cu alte tratamente decat cele medicamentoase si produse sintetice, care vindeca fizic pe bolnav, temporar, si nu psihic;
- implicarea Bisericii se impune ca necesitate;
- toxicomanii sa nu mai fie tratati ca niste delicventi, ci ca niste bolnavi tot atat de grav ca si bolile epidemiologice etc.

5) Combaterea traficului de droguri si tratarea toxicomanilor sa constituie o politica de Stat dusa de Parlament si Guvern, pentru ca altfel vom asista la un dezastru demografic national.

Infatisarea toxicomanului

Trupul unui toxicoman ajunge o epava infioratoare. Trupul acela pe care Dumnezeu l-a dat pentru a fi "templu al Duhului Sfant", devine batjocura diavolului, situatia respectiva e de plans. E de plans mai ales faptul ca noi, cei care pretindem ca suntem niste oameni normali, in loc sa ii compatimim, sa ii ajutam si sa ne rugam pentru ei, ii marginalizam, ba chiar mai mult decat atat, unii dintre noi le doresc moartea. Si atunci se naste o intrebare: "Se poate numi om, acela care doreste moartea fratelui sau?"

Drogul este o capcana din care se iese cu greu, sau nu se iese niciodata, dar datoria noastra este sa-i intindem mana.

Cele mai cunoscute si mai utilizate droguri in Romania sunt: cocaina, L.S.D., ecstasy, marihuana, hasisul si heroina.

Organismul adolescentului sau tanarului care a consumat stupefiante are reactii diverse in functie de drogul administrat:

- halucinatie;
- somnolenta;
- ochi foarte rosii, pupile marite sau contractate "ca acele de gamalie" (dupa caz);
- tras la fata, privire animalica;
- desinteresul pentru viata sexuala sau, dimpotriva;
- neglijarea tinutei; grosolania in limbaj; plafonarea intelectuala, micsorarea capacitatii de gandire;
- nesiguranta in mers;
- atitudini de prostut, cu ras fara motiv;
- uita foarte repede;
- pofta de mancare, mai ales pentru dulciuri sau, dimpotriva, lipsa poftei de mancare;
- fumeaza foarte mult;
- indiferenta si detasare fata de cei din jur sau comportament agresiv;
- halucinatii auditive si vizuale;
- fantezie prodigioasa in crearea minciunilor: scopul - obtinerea de bani;
- cerere insistenta si progresiva de bani, acte antisociale: furt, talharii;
- tendinta de a masca faptul ca s-a drogat (injectarea in locuri ascunse; arderea cu tigara a locului injectat);
- nerecunoasterea viciului decat atunci cand ajunge la un grad avansat de dependenta;
- dispretul fata de viata;
- nepasarea fata de eventualitatea mortii;
- dorinta incipienta de sinucidere;
- refuzul internarii in spital;
- cand accepta internarea, cauta modalitati de procurare a drogurilor.

Consumul periodic de stupefiante duce la aparitia tulburarilor respiratorii si a constipatiei, scaderea in greutate, iar la femei apare menstruatia neregulata. Din punct de vedere psihic pot aparea: anxietate, schimbari ale starii de spirit, paranoia, oboseala extrema, iritabilitate, depresie si insomnie grava, somn agitat si neodihnitor. Toxicomanii sfarsesc de regula prin sinucidere, supradoza, infarcte miocardice, accidente vasculare cerebrale, blocaj renal si ciroza hepatica.

Reabilitarea unui toxicoman presupune multa rabdare, intelegere si dragoste din partea celor apropiati. Dependenta nu este o joaca, este o drama pentru care nu avem cuvinte sa o descriem la adevarata ei intensitate. Lipsa drogului produce stari de criza manifestate prin nervozitate excesiva, violenta, talharie si criminalitate. Aceasta este perioada de sevraj care in termeni medicali se traduce ca fiin "raspunsul organismului la absenta brusca a drogului cu care este obisnuit". In sevraj simptomele si intensitatea lor difera in functie de drogul administrat. Cel mai puternic sevraj apare la heroina si se manifeta prin: tremur puternic, dureri articulare si musculare, dureri abdominale insotite de simptome specifice starii de gripa (greata, varsaturi, febra, frisoane, transpiratii), neliniste si insomnie acuta. Readministrarea drogului readuce organismul intr-o stare de aparenta normalitate si aceasta dureaza doar cateva ore. Impresia ca drogul il salveaza pe toxicoman este o iluzie ieftina, o batjocura a duhurilor necurate. Pentru a scapa cu adevarat de acest cosmar toxicomanului ii trebuie multa vointa si stapanire de sine, dar si mult ajutor si intelegere din partea celor apropiati. Intoarcerea unui toxicoman inseamna foarte mult, este ca si cum ai da viata unui prunc. Un toxicoman scos din ghearele iadului se naste a doua oara.

Diferenta dintre drog si rugaciune

Omul, prin firea lui, inca de la inceputurile sale, a fost si este un cautator, un aspirant catre mai bine, catre mai sus, catre absolut. Asa cum spune unul dintre colaboratorii nostri (preot): "unele persoane care se drogheaza, sunt niste persoane puternice, niste cautatori incurabili. Important este sa nu se opreasca aici! Pentru ca aici nu vor gasi niciodata acel ceva dupa care tanjesc. Pe de alta parte, drogul este limita extrema - limita intre viata si moarte. Unii consumatori de droguri aleg aceasta cale in semn de protest. Ca o revolta, ca un <<nu>> spus lumii acesteia. De ce? Pentru ca oamenii au ajuns ca niste roboti, care traiesc intr-un cadru de viata strain de viata".

Efectele drogului sunt stari false de beatitudine. Sunt scenarii subtile si periculoase create de diavoli, cu multa minutiozitate. Inselatoria merge pana acolo unde una dintre substantele deosebit de periculoase, din categoria drogurilor, se numeste chiar "pudra ingerilor". Se poate numi si asa, dar este o denumire incompleta. Corect ar fi sa i se spuna "pudra ingerilor negri (sau diavolilor).

Pana la un punct, duhurile intunericului ofera stari asemanatoare cu cele pe care le da rugaciunea. Ii ofera consumatorului de droguri, posibilitatea de a "escalada" treptele falsului Rai, dupa care victima se prabuseste in adancul intunericului. Aici il asteapta stari cumplite de depresie, anxietate, confuzie, delir, asociate cu dureri fizice greu de suportat. Modalitatea de a iesi din acest Iad? Inca o doza! Si inca una! Pana cand organismul cedeaza si sufletul se pierde pentru totdeauna in cazul in care decesul survine in urma administrarii unei supradoze.

Toxicomanii, in momentele lor de luciditate, ar trebui sa se gandeasca la faptul ca trupul acesta piere, sufletul insa niciodata. Si daca pentru a calma durerile trupesti putem lua un medicament, pentru durerile sufletesti nu exista decat rugaciunea. Iar durerile sufletesti sunt infinit mai mari decat cele ale trupului!

Ce va face bietul suflet in Iad, cand fortele intunericului se vor dezlantui si vor napadi asupra lui? Ce poate face atunci? Atunci cand nici macar nu se mai poate muri? Alternativa nu exista. E doar atat - chinul vesnic... Acolo nu se mai poate lua inca o doza pentru a deveni din nou "fericit".

Varianta drogurilor incepe cu efecte psihice "inaltatoare" (inalta perceptie a sunetelor si culorilor, starea de beatitudine si chiar transa) si sfarseste cu efecte psihice si fizice dezastruoase.

Drogul te scoate dintr-o stare de normalitate, sau de tulburare, te introduce in lumea falsei bucurii, dupa care te arunca cu brutalitate in cumplitele chinuri ale iadului afectand atat sufletul, cat si trupul.

Rugaciunea, insa, iti ofera adevarata bucurie si stabilitate, adevarata putere. Efectele rugaciunii vor fi intotdeauna purificatoare. Aici exista "lumina cea adevarata... si duhul cel ceresc". La capatul rugaciunii nu vom intalni niciodata anxietate, panica si depresie. Aici ne asteapta: "credinta, nadejdea si dragostea.... Toxicomanii care au incercat si varianta rugaciunii s-au regasit, si-au eliberat sufletul si au calcat in picioare arvuna data iadului prin consumul de ierburi ale diavolului. Tot ei au spus ca: "drogul este o minciuna, rugaciunea este adevar".

Despre rugaciune si efectele ei ne vorbeste si monahul Agapie Criteanu, in cartea sa "Mantuirea pacatelor": "...Si de afli o cat de mica placere in viata aceasta, ea nu este statornica pana la sfarsit, ci toata indulcirea ei se sfarseste cu necaz si suferinta. Numai mangaierea lui Dumnezeu ramane pururea, ca nu este cu putinta sa se schimbe in amaraciune, nici mangaierea cea duhovniceasca se se intoarca in dureri si pedeapsa...".

Prin rugaciune curata chiar si durerile fizice dispar, chiar si bolile necrutatoare se topesc. De ce? Pentru ca "ce e cu neputinta la oameni, e cu putinta la Dumnezeu".
 

De ce se drogheaza tinerii?

Motivele pentru care un tanar ajunge sa se drogheze, sunt nenumarate. Unii se drogheaza din curiozitate, altii din mandrie, altii din deznadejde, sau din dorinta de a experimenta ceva nou. Ingrijorator este faptul ca, indiferent pe ce cale, o data ajunsi la consumul de droguri, drum de intoarcere nu prea exista. Chiar medicii care lucreaza in centrele de toxicologie recunosc faptul ca: "noi ii salvam pe moment, dar ajunsi in libertate, marea majoritate o iau de la capat. Implicarea bisericii in aceste situatii ne-ar fi de un real folos...".

Cei care ajung consumatori de droguri, din curiozitate folosesc de regula "celebra" si inselatoarea propozitie: "asta va fi prima si ultima data...", fara sa realizeze ca poarta pe care au intrat duce catre infern. Pe unii mandria ii duce la pieire. Acestia spun de obicei: "dependenta e o prostie. Ma droghez ca vreau...". Cand isi dau seama ca nu ar vrea sa se drogheze si totusi o fac, descopera ca sunt dependenti, dar deja e prea tarziu.

Categoria celor care ajung sa foloseasca drogurile din deznadejde, este destul de numeroasa. Nemultumiti de ceea ce le ofera lumea aceasta, vor sa evadeze. Si atunci aleg aceasta cale extrema gasind in ea un refugiu. Un refugiu cu final sinistru. Un cerc vicios din care nu mai pot iesi usor, sau nu mai pot iesi niciodata.

Cei care devin consumatori de droguri din dorinta de a experimenta ceva nou, sunt de regula "copiii de bani-gata". Tentatia este mare mai ales atunci cand situatia materiala este foarte buna. Si apoi acestia mai cred ca, consumul de droguri este "la moda": o fi la moda, dar aceasta moda este una distrugatoare.

Ieromonahul Benedict Aghioritul spunea: "Lucrurile sensibile, care sunt pricinile de baza ale pacatului si ale celor mai multe patimi, sunt: vinul, femeile, bogatia si bunastarea trupului".

O cifra neoficiala, care circula prin culisele centrelor de toxicologie, spune ca ar fi in jur de 40 mii de toxicomani declarati numai in Bucuresti. Cifra este inspaimantatoare si ar trebuie sa ne dea de gandit. Numai la Spitalul nr. 9, Sectia Psihiatrie-Toxicologie se fac peste 1.000 de internari pe an. Ingrijorator este faptul ca sunt familii pentru care drogul a devenit "specialitatea casei". Toate acestea ar trebui sa fie semnale de alarma pentru noi. Societatea de maine poate fi distrusa de flagelul drogului.

Drogul intre refugiu si patima

Motto:

"Fii cu luare aminte la calea picioarelor tale si toate cararile tale sa fie bine chibzuite. 
Nu te abate nici la dreapta, nici la stanga, tine piciorul tau departe de rau. 
Caci cararile drepte le pazeste Domnul, iar cele strambe sunt cai rele"
"Pildele lui Solomon" (Cap. 4:26-28)

Daca pentru unii drogul este la inceput refugiu, daca persoanele respective se drogheaza doar atunci cand vor sa fuga de realitate, pana la urma consumul de droguri devine patima. De multe ori auzim cuvintele: "Prima data m-am drogat din disperare, acum ma droghez ca-mi place. Pentru mine nu mai conteaza finalul...".

Dependentii de droguri si-au pierdut libertatea. Odata ce au cedat ispitei, au dat mana cu duhurile intunericului si au devenit robi ai pacatului. Pentru aceasta situatie numai ei sunt raspunzatori, nimeni altii. Dumnezeu a lasat omului ratiune si puterea de a alege. Granita dintre refugiu si patima este atat de imperceptibila, incat nici nu se sesizeaza trecerea ei. Ajuns la patima, omul nu prea mai poate lupta. De ce? Pentru ca patima devine o a doua fire. Si ca sa lupti cu firea ta, nu este chiar asa de usor. Tocmai de aceea omul impatimit devine rob al pacatului.

Metode de vindecare ale pacatului

Desi patima este una dintre bolile cele mai grele ale sufletului, dar si ale trupului, exista totusi metode de vindecare. Ieromonahul Benedict Aghioritul, in cartea sa: "Patimile si vindecarea lor", face o clasificare a mijloacelor de vindecare, si anume:

- cunoasterea patimilor (constientizarea pacatului);
- linistea sau tacerea - care da posibilitatea cunoasterii profunde a patimilor - "inceputul curatirii de patimi";
- pocainta.

Despre aceasta din urma, Sfantul Grigore Palama spunea: "pocainta inseamna a uri pacatul si a iubi virtutea; este abaterea de la rau si facerea binelui".

"Roadele pocaintei" (denumire folosita in terminologia patristica): este marturisirea (spovedania) insotita de smerenie. Iar din pocainta si marturisire se nasc alte trei virtuti: "intristarea cea dupa Dumnezeu, lacrimile si cunoasterea de sine". Alte "roade ale pocaintei" sunt:

- ascultarea de parintele duhovnic, ceea ce inseamna, de fapt, ascultarea de Dumnezeu;
- lupta staruitoare si statornica cu patimile;
- evitarea imprejurarilor aducatoare de patimi.

Alte arme duhovnicesti cu care se poate lupta impotriva patimilor, sunt:

- postul si rugaciunea;
- aducerea-aminte de moarte;
- pomenirea celor trecuti la cele vesnice;
- milostenia;
- cugetarea la Dumnezeu;
- intalnirea cu oamenii duhovnicesti;
- cercetarea Cuvantului lui Dumnezeu.

Cunoasterea patimei. Acesta este primul pas facut pe drumul lung ce duce spre vindecarea sufletului si al trupului. Constientizarea pacatului este etapa cea mai importanta. Pentru ca, odata cunoscut impulsul pacatului, incepe sa bata in retragere. Lupta impotriva lui il micsoreaza pana la disparitie. Cand vezi inamicul si il cunosti, sti cu cine ai de luptat. Din pacate, multi dintre noi suntem atacati de "inamici" periculosi, pe care ii credem "simpli trecatori" sau chiar prieteni. Acesta este un pericol foarte mare. Caci neconstientizand pacatul, ramanem in intuneric. Si nici nu intelegem de ce avem sufletul incarcat.

Linistea sau tacerea este "inceputul curatirii de patimi". In liniste, omul are posibilitatea de a se intoarce in sine, de a se cerceta. Prin tacere, omul se redescopera, isi analizeaza constiinta si isi vede pacatele. Tacerea este balsamul sufletului, ea purifica si inmiresmeaza, indepartand toate reziduurile pacatelor. Tocmai de aceea oamenii stapaniti de patimi fug de singuratate si de liniste. Toxicomanii, in general, se drogheaza in grup. Ei, intotdeauna au nevoie de un paravan care sa le mascheze faptele. De multe ori lucrul acesta se intampla involuntar. Atunci cand linistea ne apasa, inseamna ca ceva este in neregula cu sufletul nostru. Si acest moment este unul prielnic pentru inceputul curatirii de patimi.

Sfantul Ioan Scararul, spunea: "Cel ce si-a cunoscut greselile sale, are putere si asupra iubirii sale, iar cel ce vorbeste multe, insa nu s-a cunoscut pe sine cum se cuvine... Prietenul tacerii se apropie de Dumnezeu si, vorbind cu El in taina, se lumineaza de El... Cel ce a cunoscut mireasma focului ce se pogoara de sus, acela fuge de adunarile multor oameni."

Fara tacere, omul nu se cunoaste niciodata cu adevarat.

Oamenii cu patimi grele isi pot gasi drumul, petrecand un timp departe de oameni. Constientizarea pacatelor se face in tacere, regretul la fel, iar radacina izbavirii este tot tacere.

Cel ce-si vede pacatele sale este mai mare decat cel ce inviaza mortii.

Pocainta. Dupa ce pacatul a fost constientizat, apare regretul din care se nasc lacrimile pocaintei. Sfintii Parinti spun ca lacrimile pocaintei pot fi considerate un al doilea botez.

Spovedania sau marturisirea este urmatoare pocaintei. Caci numai asa se curatesc patimile si se purifica sufletul. Numai prin spovedanie pacatele sunt iertate... a spus: "Cate pe pamant veti lega, legate vor fi si in cer, si cate pe pamant veti dezlega, dezlegate vor fi si in cer". Apostolii lui Hristos - preotii, au fost investiti cu aceasta putere de a lega si de a dezlega, insa iertarea vine de la Iisus, Mantuitorul lumii.

Ascultarea de parintele duhovnic este ascultare de Dumnezeu, pentru ca, prin gura duhovnicului vorbeste Insusi Dumnezeu. El este "doar un martor", care asculta marturisirea noastra si care ne transmite voia lui Dumnezeu.

Lupta staruitoare si statornica cu patimile. Aceasta este foarte importanta in vindecarea patimilor. Lupta cu patimile este grea si de lunga durata. Este nevoie de rabdare, de rugaciune si de spovedanie. Pana la urma, cel ce isi doreste, invinge. Iar atunci cand vine victoria, greutatea luptei devine insignifianta.

Evitarea imprejurarilor aducatoare de patimi este cerinta de baza. Deoarece lupta cu ispita, care vine la nivel de gand sau la nivel de simturi, este destul de grea. Dar, mai ales cand omului "i se creeaza" toate conditiile pentru satisfacerea unei patimi, atunci lupta este apriga si de multe ori omul devine victima.

Ne sunt date si alte arme duhovnicesti pe care, folosindu-le, putem invinge:

Postul si rugaciunea - doua arme cu mare putere asupra diavolilor aducatori de patimi. Cu acestea se ard si se indeparteaza forta raului. Postul este un exercitiu foarte bun pentru continuarea personalitatii de adevarat crestin. Abtinerea de la mancare si de la vorbirea desarta (fara rost) il ajuta pe om sa se infraneze si de la alte fapte distrugatoare de suflet. Rugaciunea aduce echilibru si liniste, oferindu-i celui caruia o practica protectie divina.

Aducerea-aminte de moarte este un pas important in lupta cu patimile. Cel ce se gandeste adesea la moarte, va invinge orice ispita. De ce? Pentru ca atunci cand ne amintim ca vom deveni o mana de tarana si ca toata maretia acestei lumi, desertaciune este, atunci nu vom mai pacatui. Cum sa fi tentat sa faci un lucru rau, daca iti amintesti ca in cateva secunde sau minute, doar amintirea va ramane de bine. Si nimic nu iei de pe acest pamant, doar sufletul va ramane vesnic (din Canonul de pocainta): "Cum nu voi plange cand imi aduc aminte de moarte? Ca am vazut pe fratele meu in groapa zacand fara marire si fara de chip? Dar ce este si in cine nadajduiesc? Numai in Tine, Doamne, pe care Te rog, ca mai inainte de sfarsit, sa ma indreptezi" (Cantarea a 8-a).

Pomenirea celor trecuti la cele vesnice inseamna foarte mult, atat pentru ei, cat si pentru noi. Pentru ei, daca sufletul este in iad, chinurile se usureaza, iar daca este in Rai, se roaga pentru noi. Iar noi avem de castigat pentru ca Sfintii Parinti spun ca: "cine face parastase celor trecuti la cele vesnice, trei sferturi din jertfa ii apartine. Castigul spiritual este mai mare daca banii programati pentru achizitionarea unor lucruri vremelnice ii folosim pentru parastase".

Milostenia facuta din dragoste sincera fata de Dumnezeu si fata de aproapele este mantuitoare. Caci spune Sfantul Apostol Petru: "dragostea acopera multime de pacate" (Petru 4:8). Faptele milosteniei sunt trupesti si sufletesti, fiecare dintre el cuprinzand cate 7 categorii.

Milosteniile trupesti sunt:

1) hranirea celui flamand;
2) adaparea celui insetat;
3) imbracarea celui gol;
4) cercetarea celor in necazuri si nevoi;
5) cercetarea celor bolnavi;
6) gazduirea calatoriilor;
7) ingroparea saracilor si a celor care nu are cine sa-i ingroape.

Faptele milosteniei sufletesti sunt:

1) intoarcerea celor rataciti la calea adevarului si a celor pacatosi la calea virtutii (Iacob 5:19-20);
2) invatarea celor nestiutori si nepriceputi (Fapte 8:31; Tit. 2:4-7);
3) sfatuirea celor ce au trebuinta de sfat (I Tes. 5:11-15);
4) rugaciunea catre Dumnezeu pentru aproapele nostru (Iacov 5:16; Filip. 1:19; Col. 4:3);
5) mangaierea celor intristati (I Tes. 5:14):
6) nerazbunarea pentru raul facut de altii, ci rasplatirea raului cu binele (Matei 5:44-48; Rom. 12:19-21);
7) iertarea greselilor savarsite de altii fata de noi insine (Matei 18:22).

Toate acestea trebuie facute cu dragoste curata, nu din vreun interes sau "de ochii lumii". Caci darurile facute aproapelui sau cuvintele mangaietoare care ies dintr-o inima lipsita de dragoste, inseamna nimic in fata lui Dumnezeu. Sfantul Apostol Pavel spune: "De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator... Si de as imparti toata avutia mea si de as da trupul meu ca sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste" (I Cor. 13:13).

Cugetarea la Dumnezeu spune: "Frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii. Iar omul intelept ocoleste lucrurile pagubitoare si fuge de pacat. Cugetarea la Dumnezeu, as putea spune ca este primul pas catre desavarsire. Cel ce se gandeste in permanenta la Dumnezeu incepe sa-si purifice sufletul, devine mai rabdator, mai iertator, mai intelegator si plin de dragoste fata de aproapele sau si fata de tot ce-l inconjoara.

Calea este lunga si grea. Se parcurge cu pasi mici, dar siguri, cu rabdare, cu dragoste, cu lacrimi si cu renuntari. Este greu, uneori cumplit de greu, dar sentimentul biruintei nu se poate descrie in cuvinte. Nu este o victorie obisnuita, este o biruinta asupra faptelor malefice nevazute."

Intalnirea cu oamenii duhovnicesti este foarte importanta, mai ales pentru cei ce sunt stapaniti de patimi grele. Oamenii duhovnicesti au o influenta benefica asupra celor patimasi, deoarece au dragoste curata, rabdare, intelegere si intelepciune inspirata de Duhul Sfant.

Cercetarea Cuvantului lui Dumnezeu. Chiar daca, la inceput, se face ca o lectura oarecare, in timp, harul dumnezeiesc izvorat din acele cuvinte patrunde in sufletul si in gandul celui ce citeste. Importanta este lecturarea sistematica a Bibliei. In felul acesta, mai devreme sau mai tarziu, samanta aruncata pe un teren bun sau mai putin bun, dar udata zilnic, va incolti.

Toxicomania este intoxicatia cronica voluntara, care duce la pierderea libertatii de a se abtine de la folosirea drogului.

Toxicomania este una dintre cele mai grave boli fizice, psihice si spirituale. Dependenta fizica da stari de un rau general, greu de suportat, la care se adauga si dependenta psihica. Aceasta din urma creeaza cele mai mari probleme toxicomanilor. Daca dependenta fizica dispare dupa 5 sau 12 zile, cea psihica poate dura zeci de ani sau chiar pana la sfarsitul vietii. Din punct de vedere spiritual, toxicomania poate fi considerata un fel de posedare de duhuri necurate. In perioada de sevraj, consumatorii de droguri capata infatisari diabolice, devin fiare. In momentele acelea, in ei nu mai exista nici un gram de dumnezeire. Nu au mila, nu au dragoste, nu au jena, iar de rabdare nici nu poate fi vorba. Atunci au un singur scop: obtinerea de bani pentru procurarea drogurilor, chiar daca ar fi sa calce peste cadavre. Daca nu fac rost de bani prin violenta, incorsetati de durerile fizice si psihice, se gandesc la sinucidere si, multi dintre toxicomani, chiar apeleaza la aceasta "portita".

In general, toxicomanii, in perioada de sevraj, nu mai au sentimente. Lovesc fara mila chiar in oamenii care au facut sacrificii pentru a-i ajuta intr-o anumita perioada a vietii. Sunt marginalizati si de neinteles tocmai din cauza comportamentului lor. Multora dintre noi le e greu sa-i accepte ca pe niste oameni bolnavi. Ei sunt considerati oameni de nimic, oameni pe care nu te poti baza niciodata. Sunt acceptati de anumite grupuri din mila, din obligatie sau din interes, dar intotdeauna planeaza suspiciuni asupra lor. Simtind aceste lucruri, toxicomanii, in loc sa lupte, cedeaza, intorcandu-se in mijlocul vechilor "prieteni", hotarati la inceput sa nu mai consume droguri. Odata intorsi in mijlocul toxicomanilor, familia si cunoscutii incep sa-i trateze din nou ca pe toxicomani. De regula, acesta este momentul in care ei fac prima recadere. Au si o explicatie pentru asta: "daca tot credeti ca ma droghez, o iau de la capat". E un fel de razbunare asupra lor, asupra situatiei in care se afla.

Un alt motiv care duce la recadere este trecutul. Amintirea vremurilor bune ii deprima pe consumatorii de droguri. Nostalgia devine profunda si insuportabila, fiind rampa de lansare catre lumea iluzorie a drogului. In cateva zile dependenta se reinstaleaza. Atunci incepe din nou calvarul pentru ei si pentru cei din jurul lor. Toxicomanii sunt considerati oamenii de la marginea societatii, stigmatizatii care "trebuie" sa piara. Daca ei inainteaza vertiginos pe calea pierzaniei, si noi avem o parte din vina.

Daca Dumnezeu nu ne va judeca pentru nestiinta, pentru neimplicare ne va judeca sigur. Daca cel de langa noi se pierde, daca sufletul lui moare, vom raspunde pentru asta, pentru ca Dumnezeu ne-a poruncit: "sa-l iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti".

1. Recadere - reprezinta reinceperea consumului dupa o perioada de abstinenta