CIUPERCI HALUCINOGENE
Ciupercile halucinogene ("ciuperci magice")
Ciupercile halucinogene sunt produse naturale. Există foarte multe specii de ciuperci care conţin substanţe active cu efect psihedelic.
Consum şi efecte. Ciupercile halucinogene sunt în general culese, uscate şi sunt ingerate sau fumate. Efectele consumului de ciuperci sunt asemănătoare cu cele ale utilizării de LSD, dar sunt de mai scurtă durată.
Ciupercile nu creează dependenţă fizică sau psihologică, dar consumul îndelungat poate duce la toleranţă (aceeaşi cantitate de ciuperci nu mai provoacă efecte la fel de intense). Din cauza toleranţei, consumatorul îşi creşte doza şi în astfel de momente poate suferi o intoxicaţie manifestată prin: greaţă, vomă, sentimente puternice de anxietate, viziuni înspăimântătoare şi traumatice. Din cauza efectelor pe care le produc ciupercile, este recomandat ca sub influenţa lor utilizatorii: să nu întreprindă activităţi care necesită atenţie şi concentrare (ex.: şofat); să nu le combine cu alte droguri; să nu utilizeze ciuperci dacă au probleme psihologice (ex.: depresie) sau dacă au în familie cazuri de boli mentale.
Cum sunt consumate:
"Palaria libertatii" pot fi mâncate crude sau uscate (20-30 fiind doza întreaga), infuzate ori gatite.
"Agarul zburator" este de obicei gatita sau consumata uscata (1-3 palarii pentru o doza).
Efecte si riscuri:
Efectele ciupercilor halucinogene sunt similare LSD-ului, dar "calatoriile" pot fi mai intense.
Consumate în cantitati mici pot genera o stare de bine, marirea pupilelor si a ritmului cardiac. Dozele mari produc halucinatii.
Daca consumatorul nu este experimentat sau este anxios ori nemultumit, calatoriile mintale pot fi extrem de neplacute, caracterizate prin frica intensa, putand evolua in timp catre un episod psihotic.
Ambele tipuri de ciuperci pot produce ameteala, dureri de stomac si senzatie de voma.
ATENTIE! Exista multe tipuri de ciuperci mai ales cu palaria de culoare rosie ca si "Agarul zburator", care sunt asemanatoare cu ciupercile halucinogene, dar care sunt otravitoare.
Diferentierea între ciupercile halucinogene si cele otravitoare este dificil de realizat. Daca nu culegi ciuperca potrivita poti sa te otravesti, iar consecintele pot fi fatale. Consumata în cantitate mare "Agarul zburator" poate fi la rândul ei otravitoare.
Stiati ca:
Ciupercile halucinogene, ca si LSD, folosite prea des nu mai au efect halucinogen. Specfic pentru acest tip de substante chimice este instalarea rapida a tolerantei astfel ca nici macar la doze foarte mari nu mai apare efectul dorit.
Trebuie sa treaca un interval de timp, in care persoana sa nu mai consume deloc aceste droguri si de abia dupa aceea pot experimenta din nou efectele lor halucinogene.
METADONA
Se pot deosebi :
-
Dependența psihică, adică necesitatea de ordin psihologic de a folosi un anumit medicament sau toxic
-
Toleranța, adică diminuarea progresivă a efectului la repetarea administrării, respectiv necesitatea creșterii dozei pentru a obține efectul scontat
-
Dependența fizică, adică necesitatea de a continua folosirea toxicului sau medicamentului pentru a evita tulburări uneori grave, care apar la întreruperea administrării-sindromul de abstinență.
-
Psihotoxicitatea
De obicei substanțele capabile să provoace dependență au si acțiuni farmacologice (excepție heroina)-morfina, heroină, amfetaminele, cocaina , LSD, canabioidele, tranchilizantele, și în mai mică măsură nicotina și cafeina.
Dependența psihică
Dependența psihică este determinată de interacțiunea unui complex de factori farmacologic, psihologic si social. Aceasta apare deseori pe fondul efectului plăcut, direct sau indirect (ca urmare a calmării unor simptome neplăcute - anxietatea, durerea), îndemnînd la repetarea administrării, ceea ce duce in final la dependență. La instalarea dependenței poate duce și o reactivitate individuală particulară, care creează un răspuns mai intens al medicamentului, creînd o stare de satisfacție..
Alți factori care influențează dependența
-
înapoierea culturală
-
reclama exagerată la medicamente etc.
Tendinta la dependență psihică este
-
foarte mare pentru: morfina și analogi, alcool, barbiturice, tranchilizante, cocaina, amfetamina
-
relativ slabă :lisergida, marijuana și alte halucinogene, cafeina, nicotina
Administrarea repetată a unor medicamente sau toxice psihotrope, dezvoltă toleranța și dependența fizică, fenomene care evoluează concomitent (toleranța poate apărea însă și în afara dependenței) procesul este favorizat de prezența continuă a unor concentrații mari de substanță activă la nivelul țesuturilor. De obicei toleranța și dependența fizică încep să se dezvolte încă de la primele doze și cresc progresiv în funcție de cantitatea de medicament și de frecvența administrării. Fenomenul prezintă specificitate de grup chimică dar mai ales farmacodinamica.
Toleranța și dependența fizică
Toleranța și dependența fizică sînt încrucișate pentru morfină, heroină, petidină, care la dependenți pot fi înlocuite una cu alta; alcoolul, barbituricele, unele hipnotice pot dezvolta toleranță si dependență încrucișată dar numai în parte. În cazul morfinei și celorlalte opioide, toleranța cuprinde și efectele sedative, euforizante si analgezice. Din punct de vedere farmacodinamic, toleranța poate fi explicată prin scăderea reactivității neuronilor interesați în acțiune ca urmare a intervenției unor mecanisme de adaptare care se opun intervenției medicamentoase; drept consecință, aceleași concentrații de medicament, produc progresiv răspunsuri mai slabe. Una dintre manifestările dependenței fizice este sindromul de abstinență (apare la morfinomani, care ajung la un moment dat să nu mai ia drogul din cauza dependenței psihice, ci pentru a evita manifestările acestui sindrom de abstinență). Sindromul de abstinență este caracteristic pentru fiecare grupă de medicament în parte însă manifestările sale au cea mai mare amploare în cazul morfinei, opioidelor, alcoolismului. Majoritatea simptomelor corespund unor efecte inverse decît cele provocate de substanța dependentă – convulsii în cazul abstinenței la alcool (care ridică pragul la convulsii) sau sedare si hiperfagie în cazul amfetaminei – substanța psihomotorie și anorexigenă. În cazul morfinei și heroinei, sindromul de abstinență este acut și grav, pe cînd în cazul metadonei, analog al morfinei cu acțiune mai slabă, și mai durabilă, acest sindrom este comparativ benign( metadona poate fi folosită în cursul dezintoxicării morfinomanilor. La persoanele dependente de morfină și analogi, nalorfina si naloxona – antagoniști competitivi ai morfinei – declanșează în mod specific fenomene brutale și grave de abstinență, deoarece deplasează repede morfina de pe receptorii celulari specifici.
Mecanismul dependenței fizice este probabil asemănător cu cel al toleranței. Se presupune că intervin fenomene biochimice sau fiziologice compensatorii față de acțiunea medicamentului care se dezvoltă adaptativ în timpul folosirii acestuia. Sindromul de abstinență s-ar datora acestor fenomene, care, în absența medicamentului sau toxicului, își pierde caracterul compensator dînd naștere simptomelor caracteristice.
Printre mecanismele presupuse:
-
intrarea în funcție a unor sisteme fiziologice compensatorii în creier, sensibilizarea chimică a unor structuri vegetative periferice
-
modificarea echilibrului fiziologic a unor mediatori chimici sau modulatori ai transmisiei sinaptice (serotonina, catecolamine, endorfine)
-
modificarea funcției anumitor sisteme enzimatice prin interferarea unor mecanisme chimice de control
Psihotoxicitatea
Psihotoxicitatea se manifestă prin tulburări de comportament, uneori cu aspect psihotic care apar în cazul folosirii îndelungate a doze mari de substanță care dezvoltă dependența: barbiturice alcoolul, cocaina, amfetamine, lisergida.
Tratamentul
Tratamentul dependenței este foarte dificil, datorită prezenței concomitente a 3 factori patogenici-medicament psihotrop, teren psihic și condiții sociale favorizante. În plus intervin și elemente de condiționare a efectului plăcut și a sindromului de abstinență (self conditioning), greu de combătut.
Tratamentul curativ
-
metadona pentru intoxicațiile cu morfină si heroina
-
naloxona sau alți antagoniști ai morfinei după terminarea curei de dezintoxicare la morfinomani
-
disulfiramul în etilism cronic trebuie însoțit întotdeauna de un tratament psihologic.
KETAMINA
Ketamina (Keta, Special K, ketavet, vitamina K, K) a fost sintetizată pentru prima oară la începutul anilor '60. Este un anestezic folosit cu precădere în medicina veterinară şi în cea pediatrică (copiii nu conştientizează efectele disociative ale drogului). Ketamina a fost vreme îndelungată folosită în medicina umană ca anestezic în timpul operaţiilor chirurgicale, până când din ce în ce mai mulţi pacienţi au început să se plângă de halucinaţii puternice.
Consum. Ketamina există în formă de soluţie (se injectează de obicei intramuscular) sau în formă de pudră (se prizează). Experienţa consumului de ketamină se numeşte trip sau k-hole.
Efecte fiziologice ÅŸi psihologice
Efectele consumului de ketamină diferă în funcţie de doza administrată. Din acest motiv, utilizatorii povestesc despre experienţe care pleacă de la sentimente plăcute de plutire şi pot ajunge până la senzaţia de desprindere totală de propriul corp. Unele experienţe sunt înspăimântătoare, provocând senzaţia de "rupere" completă de toate simţurile, ca şi cum ai fi deja mort. O astfel de experienţă terifiantă se numeşte bad trip (engl.) sau k-hole.
Abuzul de ketamină duce la apariţia unui ritm cardiac accelerat, a problemelor respiratorii, a senzaţiilor de greaţa şi a reacţiilor de vomă. Consumul îndelungat provoacă utilizatorilor stări de paranoia şi accese de egocentrism. Există relatări ale consumatorilor frecvenţi de ketamină care, sub influenţa drogului încep să vadă în lumea înconjurătoare "semne" care le indică că ei sunt cele mai importante persoane din întreaga lume, ca totul se învârte în jurul lor.
Ketamina creează foarte repede toleranţă şi de asemenea dă dependenţă fizică şi psihologică.
![]() | ![]() | ![]() |
---|---|---|
![]() | ![]() | ![]() |
![]() | ![]() | ![]() |